Cromul nu te lasa sa te ingrasi

Traiesti cu senzatia ca nu te saturi niciodata? Ti-e mereu pofta de dulciuri? E foarte posibil ca toate aceste probleme sa dispara odata ce incepi sa consumi alimente bogate in crom Daca l-ai considerat doar un simplu element din tabelul lui Mendeleev, ar fi bine sa afli si ca lipsa acestuia din organism poate duce la diabet sau ateroscleroza. Cromul este un mineral esential pentru producerea insulinei de catre pancreas, or insulina este cea care scade nivelul zaharului din sange. Practic, cromul este mineralul responsabil cu trecerea glucidelor din sange in celule, unde sunt transformate in energie. Daca acest mecanism nu functioneaza si se inregistreaza un nivel scazut al insulinei, creste nivelul zaharului din sange, lucru care duce la instalarea starii de oboseala, iritabilitate, nevoie incontrolabila de dulce si, in final, chiar la diabet. DE CAT CROM AI NEVOIE? Studiile au aratat ca necesarul zilnic de crom variaza in functie de greutate, efortul fizic sustinut, regimul de viata si de starea de sanatate a fiecaruia. Specialistii spun ca organismul are nevoie de o cantitate zilnica ce variaza intre 50 si 200 de micrograme. Din pacate, se pare ca agricultura intensiva, poluarea si alti factori au dus la scaderea continutului de crom din alimente. Alimentele cele mai bogate in crom sunt ouale, ficatul de vaca si cel de pui, broccoli, fasolea verde, cartoful, cerealele din seminte integrale, germenii de grau, prunele, ciupercile, sparan ghelul, carnea de vita si curcan, rinichiul de porc, faina de ovaz, drojdia de bere si berea, scoicile, branzeturile si nucile. Trebuie sa stii, insa, ca nivelul cromului din alimente este variabil - cu cat sunt mai procesate zarzavaturile si fructele, cu atat este mai redusa cantitatea de crom. De asemenea, este bine sa gatesti in vase de inox, pentru ca pastreaza cantitatea de crom din alimente. Pentru suplimentele de crom trebuie sa consulti medicul specialist, care va stabili atat doza zilnica necesara, cat si durata tratamentului. Problema este ca, cu cat inaintam in varsta, organismul retine cantitati din ce in ce mai mici de crom. Din acest motiv persoanele in varsta sunt predispuse riscului de a se imbolnavi de diabet. CARENTA DE CROM INGRASA Lipsa de crom duce si la aparitia senzatiei de foame, chiar daca poate te-ai ridicat de la masa cu nici jumatate de ora in urma. Si, de parca nu ar fi fost suficient, pe langa apetitul exagerat, absenta cromului vine la pachet si cu o pofta incontrolabila de dulce. De asemenea, lipsa cromului poate duce la cresterea colesterolului rau din organism. De cealalta parte, prea mult crom (doar daca iei suplimente alimentare, pentru ca cromul din alimente este bine tolerat de organism) poate duce, in cazuri rare, e drept, la afectarea rinichilor, ficatului, inimii sau sistemului nervos. De asemenea, daca depasesti cu mult doza zilnica recomandata, pentru perioade mai mari de timp, pot aparea si leziuni ale pielii si ale mucoaselor. Sursa:http://revistaplafar.ro/Vitamine--minerale/208/cromul-nu-te-lasa-sa-te-ingrasi.html

Testare miere cu zahar

Testul de a detecta zaharul in miere este la indemana oricui. Testul de miere incepe la 16:25 in materialul video de mai jos. Se pune o lingurita de miere intr-un mojar cu pistil, iar peste se adauga eter etilic (dizolvant pentru unghii). Se amesteca putin, iar o parte din ceea ce rezulta se toarna pe o placuta de faianta alba. Peste amestec se adauga resorcin dizolvat in lichid (Resorcinul se gaseste la laboratoarele farmaciilor sub forma de pulbere, atentie ca este caustic trebuie manevrat cu manusi pentru a nu rani pielea). Daca amestecul de resorcin cu miere si eter etilic se coloreaza in rosu, atunci inseamna ca mierea are adaugat zahar (sucroza), fiind asadar un produs falsificat. Daca amestecul ramane la culoarea initiala, atunci inseamna mierea este naturala. Totul vedeti mai jos. Cel mai important pentru o miere este sa nu aiba zahar adaugat, pentru ca acest ingredient ieftin este folosit la scara larga ca unica metoda de a o falsifica. Testul de mai jos este la indemana oricui.

Imbracaminte pentru calatorii

Imbracaminte – pe straturi. Cel mai bine e sa nu te bazezi doar pe o haina care pe care sa o folosesti la toate conditiile de vreme, fiindca nu iti va fi foarte comoda calatoria. E foarte practic sa ai cateva haine mai specializate, de genul o bluza de polar (PolarTech sau materiale similare) deoarece e un material foarte bun si calduros, dar si care permite aerisirea pielii, deci mai putina transpiratie. Pentru vant o bluza care nu permite trecerea vantului te poate ajuta destul de mult (ce numim “wind-stopper”). Hainele din materiale moderne sunt mai usoare si iti asigura un confort mai bun decat cele clasice, iar in caz de vreme rea hainele din materiale sintetice sunt mai bune decat cele din bumbac. Atunci cand mergi la munte te ajuta sa fii pregatit pentru toate conditiile meteo, ziua poate fi cald, noaptea e frig iar soarele poate fi inlocuit dintr-odata cu o ploaie torentiala. Trebuie sa te adaptezi conditiilor din zona, vaile raurilor sunt mai racoroase iar seara si noaptea poate fi racoare. Incaltaminte de calitate. Decat sa se rupa pe drum, mai bine aveti bocanci sau incaltaminte sport in stare buna, care sa poata fi folosita fara a da gres. Iarasi, vremea si anotimpul pot sa decida incaltarile: sandale sport (Teva, etc.), bocanci sau pantofi sport normali.

Cum recunoastem mierea contrafacuta

Se pare ca mai mult de un sfert din mierea aflata in comert este contrafacuta. Dacă aveţi dubii că mierea cumpărată e falsă, iată testele considerate sigure de specialişti. 1. Ţineţi un chibrit aprins deasupra unei linguriţe de miere. Dacă e naturală, mierea se va topi şi nu va începe să sfârâie imediat. 2. Amestecaţi mierea în apă. Mierea naturală nu se dizolvă. 3. Puneţi puţină miere pe o foaie de hârtie. Dacă pata umedă se răspândeşte pe suprafaţa hârtiei, atunci mierea este contrafăcută. 4. Adăugaţi o bucată de pâine veche în miere. După 8-10 minute ar trebui ca pâinea să fie în stare solidă. 5. Încălziţi o bucată de sârmă inoxidabilă şi introduceţi-o în miere. Un produs de calitate se va lipi de metal şi nu se va prelinge înapoi în borcan când sârma e scoasă din miere.

Hernia de disc - tehnici minim invazive

http://www.reginamaria.ro/ro/noutati/hernia-de-disc-tehnici-minim-invazive-microchirurgicale.html Avantajul major al tehnicilor minim invazive este o mai mică lezare a ţesutului adiacent. Din nefericire, în chirurgia spinală tradiţională era necesar ca muşchii să fie detaşaţi de pe coloana vertebrală, aceasta manevră fiind răspunzătoare în mare proporţie de durerile postoperatorii şi prelungirea perioadei de vindecare. Prin metodele noi minim invasive, se practică o incizie mică, frecvent de 2.5 cm în lungime. Neurochirurgul introduce un instrumentar chirurgical special care “alunecă” prin muşchi. De obicei, acesta este un retractor tubular care crează un tunel printre muşchi, către coloana vertebrală, şi care permite medicului să aibă o foarte bună vizualizare a câmpului operator sub incizia mică. Această abordare limitează rănirea muşchilor şi pierderea de sânge din timpul intervenţiei. Procedura chirurgicală se efectuează prin tubul retractor care este conceput special pentru a permite introducerea instrumentelor, dispozitivelor sau implanturilor în câmpul operator. Neurochirurgul foloseşte un microscop operator ultraperformant care îi permite să vadă structurile mai bine, să controleze sângerarea mai uşor şi să limiteze lezarea ţesutului sănătos din jur. Nervul este decomprimat folosindu-se instrumentar microchirurgical special. Astfel, întreaga procedură este mai sigură pentru pacient. Hernia de disc cervicală: discectomie cu fuziune vertebrală cu dispozitiv tip Cage După ce discul intervertebral este îndepărtat (discectomie), spaţiul dintre corpurile vertebrale cervicale rămâne liber. Tradiţional, pentru a preveni colapsarea şi frecarea vertebrelor, neurochirurgul va umple acest spaţiu cu un grefon osos, care va servi ca un “pod” între cele doua vertebre pentru a crea fuziunea acestora. Grefonul osos şi vertebrele sunt frecvent imobilizate şi menţinute împreună cu ajutorul unor plăcuţe. Corpul va începe procesul natural de vindecare, cu formarea de os nou în jurul grefonului, astfel încât după 3-6 luni se formează o zonă solidă de os care va uni vertebrele adiacente. Se foloseşte una din cele mai recente metode de fuziune, utilizând un dispozitiv special denumit “Cage” (cuşcă) fabricat dintr-un polimer biocompatibil PEEK; acesta este un derivat de carbon cu structură asemănătoare osului cortical, fiind foarte bine tolerat de organism. Cuşca este umplută cu un substitut de os de tip fosfat tricalcic. Osul nou format va favoriza adeziunea rapidă a vertebrelor adiacente.

Reteta - Foccacia cu usturoi

Ingrediente: 500 g făină albă 200 ml apă călduţă 6 linguri ulei de măsline o linguriţă zahăr o linguriţă sare 1 pliculeţ drojdie 5-6 căţei de usturoi 2 linguri amestec de ierburi aromatice – oregano, busuioc, salvie, cimbru, rozmarin Mod de preparare: Într-un vas se amestecă drojdia, zahărul, o mână de făină şi puţină apă călduţă. Se lasă la crescut 10 minute. Când şi-a mărit volumul, se adaugă restul de făină, apa, 3 linguri ulei de măsline, un praf de sare şi se frământă bine. Aluatul se pune pe o tavă rotundă, peste care s-a presărat puţin mălai, cât să nu se lipească, şi se întinde cu mâinile, pe toată suprafaţa tăvii. Se acoperă cu un prosop curat şi se lasă la dospit aprox. 30 de minute. Între timp, se ia usturoiul, se pisează şi se amestecă bine cu 3 linguri de ulei de măsline. Se adaugă ierburile aromatice şi se omogenizează. Amestecul se lasă să se odihnească 5-6 minute, cât să-şi dezvolte aroma. Când devine pufos, aluatul se modelează cu degetele, făcând gropiţe pe toată suprafaţa, apăsând cu vârfurile, până se simte fundul tăvii. Deasupra se pune amestecul de ierburi, usturoi şi ulei de măsline şi se întinde pe toată suprafaţa cu o pensulă. Tava se dă la cuptorul încins în prealabil la 200°C şi se coace 15 minute, până devine uşor arămie. Se scoate din tavă pe un blat şi se taie în felii. Se serveşte caldă. Sursa: http://www.realitatea.net/reteta-zilei-focaccia-cu-usturoi_912312.html

Traseu cicloturism canalul Dunare Marea Neagra

http://ciclist.wordpress.com/tag/univega-alpina-ht-300/ Murfatlar - Agigea 25Km http://ciclist.wordpress.com/2011/09/19/tura-prin-jud-constanta-canalul-dunare-marea-neagra-i/ "Deși trece razant pe lângă o localitate (Straja), drumul nu este marcat pe hartă și nici nu am găsit mare lucru pe net, așa că nu știam la ce să mă aștept pe traseu, ci doar că voi avea în permanență Dunărea în dreapta mea. Punctul de plecare al turei cu bicicleta a fost podul de la Murfatlar, cel care te aduce la Constanța pe DN3 dinspre Ostrov. Doar că eu am trecut pe sub pod, pe lângă piciorul său de pe malul stâng al Canalului, observând că drumul este la fel de larg ca o șosea cu două benzi, doar că suprafața de rulare este macadamul. Și că nu trece nicio mașină pe lângă ! Praful sta pe drum, avantaj de a rula pe langa un fluviu. O schimbare binevenită (chiar dacă pentru numai 2-3 km) a suprafeței este porțiunea în care piatra spartă a macadamului lasă loc unei argile albe și perfect netede, aproape fără nicio asperitate, ca o pistă de Formula 1. O altă priveliște care mă surprinde în mod cât se poate de plăcut este la 10km de Murfatlar o cășută din beton pe care scrie “Apă Potabilă”, cu o țeavă care captează apa unui izvor ieșind din peretele de stâncă." Murfatlar Medgidia http://ciclist.wordpress.com/2012/05/14/tura-prin-jud-constanta-canalul-dunare-marea-neagra-ii/ "Un deliciu al turei pe canal în această perioadă a anului este faptul că tufele de trandafir sălbatic, dar și salcia sălbatică, au înflorit și parfumează aerul oricum curat și în general lipsit de praf, grație apropierii de apă. Farmecul acestui traseu este că rareori întâlnești vreo mașină în mișcare, puținele pe care le vezi fiind oprite de-o parte și de alta a drumului. De regulă numai pescarii amatori vin aici cu mașina, iar cel târziu până spre ora amiezii sunt cu toții așezați în locurile lor “norocoase”. Noaptea se prinde pește răpitor (somn, șalău), iar pe timp de zi se dă la crap și caras – dar mai des se lasă prinși guvizii." La Poarta Alba: mozaicul comunismului "la ieșire din Poarta Albă, acolo unde canalul se bifurcă. Ca să ne continuăm traseul spre Medgidia a trebuit să urcăm pe podul de pe DN22 (E81), apoi imediat am coborât pe malul opus. Din fericire podul este suficient de lat ca să nu te stânjenească vreun TIR sau mașini aflate în depășire. Dacă nu l-am fi traversat și pedalam mai departe în paralel cu firul apei am fi urmat ramificația nordică a canalului, adică Poarta Albă – Midia – Năvodari. Care am auzit că este de asemenea pitoresc. Pont bun pentru o tură viitoare!" "După Poarta Albă, drumul pe canal până la Medgidia trece pe lângă o singură localitate (Castelu), iar suprafața de rulare este un pietriș compactat, pe alocuri cu denivelări, ideal pentru mountain-bike. Față de bucata Murfatlar – Agigea, unde drumul are o lățime constantă cât pentru două mașini, terasamentul de aici lasă loc pentru o singură mașină, lățindu-se abia către Medgidia, dar este în totalitate practicabil pe două roți sau patru. Rareori întâlnești câini pe traseu, iar de cele mai multe ori aceștia aparțin oamenilor care păzesc turmele de oi și vaci care pasc pe terenurile din apropiere. Am remarcat chiar și o cameră de supraveghere panoramică, precum și un post fix al companiei private care asigură paza canalului, însă pe drum nu întâmpini nicio opreliște, iar cel puțin ca biciclist nimeni nu-ți va cere socoteală cine ești sau unde te duci." http://ciclist.wordpress.com/2012/07/09/tura-prin-jud-constanta-canalul-dunare-marea-neagra-iii/ Murfatlar -Poarta Albă – Midia – Năvodari. "am plecat din Murfatlar (Basarabi), mergând pe Strada Credinței, unde se găsește atât geamia musulmană cât și biserica ortodoxă, și coborând până la piciorulul podului rutier peste canal, pe unde trece DN3. La pod am cotit spre dreapta, pe drumul de pietriș spart care urmărește firul apei, până la ieșire din localitatea Poarta Albă. În Poarta Albă, unde există un alt pod rutier, respectiv acolo unde canalul Dunăre – Marea Neagră se bifurcă, am ținut în continuare dreapta, pe brațul cel nou al canalului, acela care ajunge în mare prin Năvodari. Inaugurată în anul 1984, această ramificație nordică a canalului măsoară 31 km, este mai îngustă (50 metri față de 90 pe brațul principal), mai puțin adâncă (5,5 metri față de 7) și, încă de la început, se poate observa că drumul de pe margine este mai puțin umblat de localnici sau pescari. Arșița Dobrogei este ucigătoare în timpul verii și trebuie să te protejezi cât poți de bine împotriva ei: să ai suficientă apă de băut, să cauți orice petic de umbră, să-ți dozezi efortul. Ca biciclist nu credeam să o spun vreodată, dar vântul din față este o adevărată binecuvântare prin prisma senzației de răcoare, fie și temporară, pe care o aduce. Cel puțin vara, pe aici vântul bate constant de la est, adică dinspre mare către uscat, după cum o indică și valurile de pe canal. Știu sigur că n-aș vrea să mă aflu pe aici prin lunile ianuarie-februarie, când bate crivățul dinspre nord-est, cumplitul vânt înghețat de care se temeau grecii din coloniile de la Marea Neagră. Dar mă bucur acum de fiecare secundă petrecută cu bicicleta pe drumul de pe marginea canalului, cu toate micile inconveniente ale căldurii, prafului și mărăcinilor." Trece pe langa Nazarcea "Mi-am propus ca următoarea tură cicloturistică prin Dobrogea să fie de-a lungul malului de pământ cunoscut ca “valul lui Traian” care începe din Poarta Albă și duce până aproape de orașul Constanța."