Hernia de disc - tehnici minim invazive

http://www.reginamaria.ro/ro/noutati/hernia-de-disc-tehnici-minim-invazive-microchirurgicale.html Avantajul major al tehnicilor minim invazive este o mai mică lezare a ţesutului adiacent. Din nefericire, în chirurgia spinală tradiţională era necesar ca muşchii să fie detaşaţi de pe coloana vertebrală, aceasta manevră fiind răspunzătoare în mare proporţie de durerile postoperatorii şi prelungirea perioadei de vindecare. Prin metodele noi minim invasive, se practică o incizie mică, frecvent de 2.5 cm în lungime. Neurochirurgul introduce un instrumentar chirurgical special care “alunecă” prin muşchi. De obicei, acesta este un retractor tubular care crează un tunel printre muşchi, către coloana vertebrală, şi care permite medicului să aibă o foarte bună vizualizare a câmpului operator sub incizia mică. Această abordare limitează rănirea muşchilor şi pierderea de sânge din timpul intervenţiei. Procedura chirurgicală se efectuează prin tubul retractor care este conceput special pentru a permite introducerea instrumentelor, dispozitivelor sau implanturilor în câmpul operator. Neurochirurgul foloseşte un microscop operator ultraperformant care îi permite să vadă structurile mai bine, să controleze sângerarea mai uşor şi să limiteze lezarea ţesutului sănătos din jur. Nervul este decomprimat folosindu-se instrumentar microchirurgical special. Astfel, întreaga procedură este mai sigură pentru pacient. Hernia de disc cervicală: discectomie cu fuziune vertebrală cu dispozitiv tip Cage După ce discul intervertebral este îndepărtat (discectomie), spaţiul dintre corpurile vertebrale cervicale rămâne liber. Tradiţional, pentru a preveni colapsarea şi frecarea vertebrelor, neurochirurgul va umple acest spaţiu cu un grefon osos, care va servi ca un “pod” între cele doua vertebre pentru a crea fuziunea acestora. Grefonul osos şi vertebrele sunt frecvent imobilizate şi menţinute împreună cu ajutorul unor plăcuţe. Corpul va începe procesul natural de vindecare, cu formarea de os nou în jurul grefonului, astfel încât după 3-6 luni se formează o zonă solidă de os care va uni vertebrele adiacente. Se foloseşte una din cele mai recente metode de fuziune, utilizând un dispozitiv special denumit “Cage” (cuşcă) fabricat dintr-un polimer biocompatibil PEEK; acesta este un derivat de carbon cu structură asemănătoare osului cortical, fiind foarte bine tolerat de organism. Cuşca este umplută cu un substitut de os de tip fosfat tricalcic. Osul nou format va favoriza adeziunea rapidă a vertebrelor adiacente.